Din colectia “Arcul cu vorbe”

Vineri 19.10.2007, Chinatown

“Incercările mele de a mulge o fărâmă de conversaţie cu domnişoara îndrăgostitului vor fi estompate în curând de o forţă care, deşi nu e cu nimic mai puternică, e mult mai aproape si accepta părtile frumoase ale unui joc murdar de care pană şi Gandhi ar fi mândru.Ea fără urmă de seriozitate, eu fără vreo urma.”

Eugen, considerat de miniştrii confuzi ai lumii mele cu stat privatizat un factor important al dezvoltării începutului, îşi consumă existenţa deloc futilă în incinte cu specific modern, guvernate de ideea de sfârşit de săptămână, obligatoriu însoţit de o absorbţie cât mai accentuată de alcool si necesar înecată în fum.

Dacă nu avem bani de tigări, avem norocul chior de a ne alege pentru plimbarea romantica de reconciliere cu ultima dintre persoanele care au decis că există totuşi ceva în neregulă cu metafizicul nostru, un traseu pe cât se poate de neconvenţional, dar din care să facă parte totuşi elementul cheie ale romantismului contemporan: o banca – simbol istoric al primei intâlniri sau a primei intâlniri reuşite…în cel mai bun caz chiar a primului sărut.Planul îndepărtat trebuie să ofere splendoarea unui incendiu la atelierul de pompe funebre aflat într-un alt punct cu rezonanţa deosebită pentru amândoi.Umorul care va fi stârnit din tragedia proprietarului, cu siguranţă de alta etnie(că doră’ românii nu se-ngroapă între ei…BA DA), ameliorează o mare parte din tensiune si tracul dispare.Restul decurge perfect.

Acum, bântuit de ideea că va trebui să dai socoteală celor din jurul tău, devii spasmodic.După o noapte mai mult sau mai puţin bună, te trezeşti cu idei care au trecut demult pragul subiectiviţăţii si se apropie încet de fantasmagorie.Cafea, o prezentare câtuşi de puţin teatrală…AI REZOLVAT!, bravo tati. Creaturile din jurul tău care ţin morţiş să spună multe şi să nu facă nimic au reacţionat pozitiv, imaginea ta a rămas nepătată.

Cască, râgăie, băşeşte-te şi chiar scoate-ţi mădularul in public ori de câte ori de simţi copleşit de propriile-ţi complexe.

Dezminte orice zvon legat de tine si inventează cât mai multe despre ceilalţi.(Fetele cu păr pe picioare chiar nu merită să trăiască)

Fii indignat de ce îţi poate oferi societatea şi nu rata nici o ocazie să demonstrezi tuturor ca trăieşti într-un oraş de căcat, situat geografic într-o zonă de căcat a unei ţări de căcat!

Blame! Blame! Blame!

Rata vânzarilor tale va creşte exorbitant.